De ce scriu pe blog si ma identific ca blogger…!

Salutare. Nu am mai scris un articol de vreo 3 luni insa asta nu insemna ca m-am retras. I’m still here. No, am luat o pauza deoarece am avut o perioada mai incarcata, mutarea jobului dintr-un oras intr-altul si cel mai important am inceput sa lucrez la o noua nisa pentru blogul meu si ma gandesc sa deschid categoria moto. Nu stiu cand voi face acest lucru deoarece sezonul moto a cam luat sfarsit, cu toate ca eu mai ies uneori, cand e mai dulce vremea insa tot alaiul important va ramane pentru sezonul viitor cand imi voi schimba si motorul si voi putea da start cu adevarat unei categorii moto. Pana atunci insa, am de gand sa scriu chiar daca oficial nu deschid categoria si nu voi putea veni cu filmari din trafic. Nu, nu sunt moto vlogger si nu voi fi niciodata. Las aceasta sarcina in seama celor priceputi care fac asta de ceva timp. Ii urmaresc cu placere pe Bandit, NakedDude si MotorBike , si le apreciez munca insa nu am destul timp pentru a fi moto vlogger. Eu sunt blogger de ani buni si imi propun sa raman la partea cu scrisul. Voi avea si cateva filmari insa vreau sa ma axez mai mult pe tehnic, pe modalitati de intretinere, reparatie, cum schimbi piesa X, cum reglezi piesa Y sau cum sa-ti intretii motorul in parametri.  Daca esti pasionat de motoare sau daca vrei sa iti iei unul iti recomand sa ii urmaresti pe tipii astia ca sunt dementiali. Eu ii urmaresc de aproximativ un an si stiu ce zic. Intra si o sa vezi.

Acum hai sa trec la adevaratul motiv al acestui articol. Cei care ma cunosc stiu ca la profilul personal de facebook am atasat faptul ca am un blog si sunt blogger, ca doar nu scriu pe peretii garii. Am momente cand sunt intrebat chiar si pe pagina dedicata acestui blog „de ce ma intitulez ca blogger si de ce am impresia ca sunt blogger daca nici macar nu am un domeniu propriu?”… No, hai sa-ti explic ceva ce multi nu inteleg sau nu stiu sau nu vor, dar ii ajutam. In primul rand fac asta din 2009 pe platforma wordpress si din 2007 pe blogspot. Nu am trecut la un domeniu .ro deoarece nu consider ca este necesar. Nu fac bani din blogging (in general) si imi este destul de bine in situatia de fata. Eu scriu in mare parte informatii tehnice, mecanice, chestii aplicate, care ii indruma pe cei ce vor sa se ajute singuri in rezolvarea unei probleme de natura tehnica intr-un domeniu pe care l-am adoptat in experientele mele practice de pana acum.
Vreau sa ma consider blogger deoarece am un blog, il mentin, scriu articole folositoare pentru foarte multi cititori si asta pe mine chiar ma bucura. De asemenea ma motiveaza si faptul ca cititorii imi trimit mesaje si imi multumesc pentru informatiile pe care le-am oferit. Daca am putut, le-am zis si asta a fost. Nu conteaza daca am sau nu un domeniu. Esti blogger atunci cand aduci informatii diferite fata de toata nebunia asta de presa scrisa si controlata financiar, atunci cand spui lucrurilor pe nume si nu te ascunzi dupa cenzura, atunci cand informatiile pe care le oferi sunt de calitate intr-un anumit domeniu. Daca esti un hater care abia asteapta sa carcoteasca pe la colt de strada si sa arate cu degetul, te invit afara prin apasarea butonului X atasat la pagina deschisa.
Blogging-ul nu e un job, e o pasiune, o modalitate de a impartasi anumite ganduri si informatii cu oameni pe care nu ii cunosc si cel mai probabil nu ii voi cunoaste niciodata. Am 3 bloggeri in Iasi pe care ii urmaresc si pe care ii cunosc si cu care am mai tinut legatura. Alexandra Bohan, o tanara simpatica si energica care te invaluie intr-o poveste de cuvinte,  Adrian Monoranu cunoscut si ca proful de marketing de la FEAA, blogger care scrie chestii interesante daca vrei sa iti mai deschizi mintea spre aceasta nisa si Catalin Baciu , un tip cu care ai ce discuta, un om care reuseste mereu sa puna orice situatie intr-o lumina amuzanta si sa te faca sa razi. Cei trei muschetari de mai sus sunt mai bloggeri decat mine si cu toate astea ii respect. A fi blogger nu inseamna sa fii hater, sa fii carcotas la fiecare musca care bazaie unde nu-i treaba ei sau sa iti afirmi superioritatea in blogosfera nationala prin criticarea si denigrarea altor persoane din aceeasi breasla. A fi blogger inseamna sa fii responsabil pentru ceea ce scrii, pentru ceea ce spui si atunci cand cineva vine si-ti spune ca esti naspa sau ca nu te pricepi sau ca informatiile pe care le oferi tu sunt „de cacat”, sa ai puterea sa-l intrebi de ce dracu nu incearca el mai bine decat tine…

Prieteni de pe facebook care ziceti ca nu-s blogger, de ce nu faceti voi mai mult decat mine? Stiu, e mai comod sa stai si sa citesti, sa comentezi neavizat pe la diferite articole de la diferiti bloggeri, sa fii un fel de spammer nerecunoscut de sistem decat sa pui mana sa faci ceva constructiv cu viata ta…

Daca vrei sa te inveti – invata pe altii! – Cicero

 

Publicitate

Strategii parlamentare de a scapa ieftin din incurcatura protestelor

Am fost acolo. Am fost prezent in Piata Universitatii in prima seara de proteste, seara in care au participat aproximativ 30 mii de oameni. Am fost acolo si am simtit furia si motivatia tinerilor din piata. In seara aceea am facut o schimbare si a cazut Guvernul Romaniei desi eu unul nu aveam sperate ca vom realiza asta intr-un timp atat de scurt. Dupa acea seara cand a fost batut un record la numarul de oameni iesiti in strada au continuat protestele pana acum si cred ca vor continua si de acum inainte insa la un randament mai scazut.

Cei iesiti in strada printre care ma numar si eu, au venit cu cereri care mai de care mai ciudate si mai cioplite sau nu, insa pana la urma s-au concretizat anumite cerinte care ar trebui sa fie luate in considerare pe presedinte si sa fie discutate. Pe parcursul celor 7 zile de proteste parlamentarii, presedintele si cei responsabili pentru  gasirea unei solutii viabile au tras motanul de coada si au incetinit procesul in speranta ca timpul va rezolva problema numarului de protestatari din piata, astfel ei putand scapa ieftin din mizeria in care se afla acum.

Demisia guvernului este doar praf in ochi si pana nu se ajunge la responsabilizarea celor vinovati pentru coruptie si pentru ultimele evenimente tragice, nu vom putea merge inainte asa cum ne dorim. Sincer sa fiu la prezidentiale am votat o schimbare, am votat cel mai putin rau din tot raul posibil insa mi-am dat seama dupa aceea ca de fapt presedintele nu este un mare rau ci este o marioneta dirijata care nu poate sa-si impuna punctul de vedere deoaree este prea mic.

Fac un apel la toti cititorii, la toti cei care ies in strada si isi cer drepturile. Am fost prezent in piata si am observat cum scade puterea grupului deoarece au aparut spiridusi care divizeaza unitatea si care schimba regulile, am observat cum incearca sa ne schimbe ideile. NU VA LASATI INFLUENTATI DE MARIONETE, NU RENUNTATI LA IDEILE CARE VA DEFINESC, NU UITATI PENTRU CE ATI IESIT IN STRADA.

Politica din Romania, o nesimtire intinsa pe o felie de paine

Mă, revin cu un articol legat de politică sau dacă vreţi voi să nu fie exclusiv politica, îi prezinta pe protagoniştii politicii din România şi în special V.V. Ponta, omul care conduce actualul parlament. Dacă eşti hater şi nu eşti de acord cu mine, poţi să-mi.. de fapt nu-mi spune nimic, treci mai departe. Citeam ceva astăzi pe net şi la un moment dat un coleg de facultate mi-a trimis un articol care mă făcut să înjur. Da, am înjurat politica, începând cu Ponta.

Uite care e treaba. Ştiati că misteriosul Ponta vrea să bage o taxă dedicată exclusiv romanilor din diaspora? Ei, dacă eşti cunva roman şi faci parte din diaspora, te anunţ că ai o taxă pe care trebuie să o plăteşti în România. Să fiu al dracului dacă taxa asta este eligibila şi dacă are vreun înţeles, dar trebuie bani la buget… Mă, să nu plăteşti nimic. Hai să o iau cu începutul şi cu surse, că nu le inventez eu!

Sursa foto: vidu.ro

Dupa cum bine ştiţi şi poate aţi simţit pe pielea voastră, V.V. Ponta şi-a bătut joc la propriu de diaspora în timpul celor două zile de alegeri prezidenţiale. Din frica de a nu pierde, a suprimat cât de mult a putut el şi partenerii lui politici, dreptul la vot a celor din diaspora. Oare suntem în lumea a treia de am ajuns chiar aşa de rău? Oricum, după cele două zile de nesimţire, protagonistul nostru principal, Ponta, a pierdut cursa pentru prezidenţiale şi ţară a ajuns pe mâna unui om diplomatic şi inteligent. Sunt fericit că nu trebuie să emigrez din frică că nu voi putea să-mi duc traiul în ţara mea. Nu e ca şi cum în momentul de fată e rai, dar se pare că lucrurile revin puţin la normal. Oricum, cu o floare nu se face primăvara, dar primăvara este pe drumul cel bun pentru noi. Deci, după marele eşec din prezidenţiale, Ponta a decis să pună la zid diaspora şi să îi pedepsească pe toţi cei care sunt plecaţi din ţară, printr-o taxă lunară de 10 euro care pe viitor tinde să crească la 50 euro, lunar!

Mass media și analiștii politici susțin că Ponta a pierdut alegerile din cauza, în principal, a voturilor exprimate de românii din străinătate. Premierul Ponta, gândindu-se la cei din etnia lui, le zice „românii din diasporă“ și caută, acum, să se răzbune pe ei.

Românii nu se află în diasporă! Acest cuvânt este folosit de iudei cu referire la comunitățile iudaice aflate în diferite țări, unde au ajuns ca pedeapsă divină pentru răstignirea Fiului Domnului, care nu a fost de-al lor și care i-a găsit pe iudei plagiind Scrierile Sfinte în zona Qumran, la Marea Moartă.

În ziua de 29 ianuarie a.c., premierul Victor Viorel Ponta a anunțat public că se pregătește un act normativ prin care toți cetățenii români plecați în străinătate să fie obligați să plătească, în fiecare lună, la Bugetul de Stat al României, o taxă de 10 euro. Pentru început doar 10 euro de persoană, apoi, probabil, suma va crește la 50 de euro pe lună pentru fiecare cetățean român plecat din țară.

Haterii din politică şi din mass media, cei care manipulează masele de oameni care nu gândesc decât atunci când sunt dirijaţi ca nişte oi, şoptesc pe marginea acestui subiect şi au curajul şi nesimţirea să arunce acuzaţii în barca lui Klaus Iohannis, acuzaţii nefondate, precum că Iohannis se cuplează cu Ponta în cursa pentru distrugerea definitivă a resurselor din România. Acuzaţiile acestea sunt criticare de către analiştii politici care nu au nici o implicare, cei drepţi.

Deci, ca să revenim la ideea acestui articol, se pare că cel frustrat de pierderea cursei pentru prezidenţiale doreşte să se răzbune crunt pe romanii plecaţi în străinătate şi să le impună o taxă care urmăreşte ca românii din toată lumea să renunţe la cetăţenia romană. O taxă ilegală, care nu are nici un fundament şi care nu urmăreşte decât să distrugă. Nu mă poate obliga nimeni să plătesc statului român 10 euro lunar petru simplu fapt ca statul roman nu este în stare să-şi ţină cetăţenii în ţară prin locuri de munca şi o economie cu bun simţ!

Sursă: glasul.info

Despre arme de foc si pasiuni similare.

Dintre cele mai ciudate pasiuni eu m-am oprit la arme si pasiuni similare care contin arme. De obicei practic airsoft si ma intereseaza cam tot ce tine de acest domeniu, chiar daca o arma de airsoft nu se compara cu cele reale. Poate a-ti avut sansa pana acum sa tineti in mana o arma cu munitie de razboi, nu doar „jucarii” de airsoft sau poate nu, dar o astfel de arma provoaca un sentiment placut si greu de digerat. In acel moment cand armezi un AK 47 de exemplu, chiar daca nu are munitie si doar te familiarizezi cu obiectele mortale, iti trec zeci de gnaduri prin cap si zeci de scenarii care iti pot aduce senzatii placute dar si pericole. Copil fiind dupa terminarea liceului, visam cu ochii deschisi sa merg in armata ca soldat profesionist si sa servesc patria asa cum au facut-o parintii nostri cand faceau armata. Am ajuns acolo si am ramas placut surprins si cu vointa de fier, am avut momente frumoase dar si neplaceri insa totul s-a oprit cand m-am accidentat in perioada de instruire si am decis sa ma retrag cu capul sus. In cele 2 luni petrecute acolo am avut ocazia sa tin in mana cateva arme si cu cateva dintre ele chiar sa fac trag. Senzatii placute si zgomotase ca acelea nu voi mai gasi in viata civila. De atunci mi-am indreptat atentia catre sporturile specifice care simuleaza scene de lupta cu strategii bine gandite.

Pe langa airsoft mai vizitez si magazinele care vand arme de foc care-mi ofera ceva amintiri placute. Chiar mi-ar place sa mai trag in poligon cu arme de razboi si sa simt acele vibratii asurzitoare unice. Acum cateva luni am gasit un magazin de arme Bucuresti care mi-a inseninat complet ziua. Fara reticienta si frica am intrat fericit ca un copil care si-a primit bomboanele si am cercetat in amanunt oferta de vanzare pe care o aveau cei de acolo. Cunoscator fiind am putut avea o discutie civilizata si detaliata despre toate genurile de arme. De la pistoale de calibru mic pana la calibre mai mari si mai greoaie, arme de asalt, carabine, accesorii pentru arme, chiar si arme de vanatoare.

Recomand pasionatilor de arme sa incerce un joc de airsoft si sa viziteze astfel de magazine, deoarece nu vor avea o ocazie mai buna sa atinga o arma cu munitie de razboi si sa isi satisfaca curiozitatile. Chiar ma intreb, oare nu exista prin tara asta mica un poligon de tragere in care sa auba acces civilii si sa faca trageri cu arme de razboi? Poate stiti un astfel de loc si ma informati si pe mine.

Intoarcerea la copilarie

De ceva vreme tot ma bate un gand sa fac o schimbare majora in viata mea si sa emigrez putin mai la sud. Am terminat facultatea in Iasi si m-am gandit ca e bine sa merg mai jos pe harta sa-mi continui masterul. Pentru mine e inca un mister faptul ca nu am plecat imediat dupa ce mi-am dat licenta dar acum nu regret. Chiar daca as regreta nu mai pot face nimic, dar nu regret. M-am apucat de un master interesant la Iasi, mi-am marit portofoliul cu cateva proiecte, am prins si o bursa erasmus, deci totul mi-a mers asa cum am sperat.

Ideea mea dateaza de prin 2012 si consta intr-o emigrare in forta spre capitala. Era programata pentru anul trecut dar cred ca va mai astepta. Imi aduc aminte cu placere de anii copilariei cand stateam pe strazile din Bucuresti si ma jucam cu vecinii, cand nu ii raspundeam mamei la telefon si veneam seara tarziu acasa. Pentru varsta de 10 ani ora 23.00 era o ora tarzie. De curand am fost in vizita la o prietena si am trecut prin centrul vechi sa-mi aduc aminte de restaurantele din Bucuresti, tavernele care parca domneau din timpuri stravechi si odata cu amintirile am observat si diferenta creata de timp. Aveam un loc favorit in care mergeam mereu, era o librarie foarte frumoasa si foarte bine asezata, undeva la subsolul unei cladiri vechi dar bine intretinuta, o librarie plina de povesti si amintiri, un loc care astazi a fost transformat intr-unul dintre cele mai renumite cluburi de noapte din centrul vechi.

Cand inchid ochii si ma gandesc la Bucurestiul din copilaria mea, imi aduc mainte de toate momentele frumoase, toti prietenii, de restaurantele de nunti de la capatul bulevardului unde in fiecare sfarsit de saptamana rasuna muzica de petrecere, de sirenele statiei de pompieri care era la o aruncatura de ochi fata de casa si mai ales, nu pot uita toate nazbatiile pe care le-am facut atat cu voia cat si fara voia mea.

Prima parte din cele 13

Dupa cum spune si titlul, prima parte din cele 13 dorinte ale mele pentru anul 2013 au devenit realitate. Am reusit prin munca si vointa sa duc la bun sfarsit primele 4 „dorine” ale mele. Am trecut cu bine de sesiunea de iarna, mi-am luat examenele si inca cu note mari, cu toate ca se putea si mai bine, caci nah, intotdeauna se poate si mai bine; era o dorinta acolo „sa cunosc oameni noi si sa imi fac cat mai multi prieteni”, pai eu fac asta mai mereu si continui sa o fac. Imi place sa cunosc oameni si sa pot discuta cu ei chestii diverse, fara a tine strict de un anumit domeniu.

Am implinit 23 ani, nu sunt multi, dar nici putini. Totusi sunt 23 si ma simt bine la varsta asta. Ma simt tanar, ma simt plin de viata, inconjurat de oameni minunati si nu in ultimul rand ma simt iubit. Chiar sunt iubit de catre familie, prietenii apropiati si fete. Nu, glumesc nu ma iubesc toate fetele si nici nu am nevoie. Prefer una si buna si de curand mi-am facut un upgrade la statusul relatiei. Sper sa fie un upgrade bun!

Spunea ca vreau sa trec de interviul pentru participarea la AGORA in Germania in orasul Mannheim si se pare ca am reusit. Am fost ales sa merg la AGORA in luna aprilie chiar la inceput, impreuna cu cativa colegi din asociatie. Este cea mai mare realizare a mea pe anul acesta dar si cea mai buna veste si sper sa nu fie ultima. Facusem o promisiune unei prietene din blogosfera ca voi scrie cate un articol pentru fiecare dorinta transformata in realitate. Ei bine, eu am ales sa fac cate un articol, dar pentru trei sau patru dorinte in acelasi timp, nu chiar la fiecare. Pai, urmeaza sa vad ce pot face cu restul insa sunt sigur ca anul acesta voi ajunge sa le transform pe toate in realitate si pe langa cele 13 vor mai fi si altele de care voi probabil nu veti afla niciodata, decat daca vor avea vreo intamplare mai haioasa care merita povestita. Sau daca ma gandesc mai bine poate veti afla. Ramane de vazut!

Cum ma vad ceilalti

Sa vedem reactiile celorlalti la comportamentul nostru poate fi dificil uneori. Poate fi chiar dureros. Adevarul despre mine, sau despre tine in cazul tau, poate va oferi eliberarea dar mai intai este foarte probabil sa suferim. Cand privim reactiile pozitive, de incurajare a comportamentului nostru dam din cap si aprobam: „Asa este” sunem fericiti. Ne creste inima. ei, dar cand vine vorba despre slabiciunile noastre, si domeniile in care este de „lucrat”, atunci punem totul la inima. Uneori chiar prea tare. Putem primi zece comentarii despre ceea ce facem, si din cele zece, unul sa fie negativ. Cel negativ doare cel mai tare si ramane in memorie. daca nu sunteti atenti, acel unic comentariu negativ se va transforma in indoiala si in cele din urma se va solda cu pierderea increderii de sine.

Rezultatul? Comentariile care ar putea sa ne ajute sa ne corectam comportamentul se transforma in adevaruri pe care preferam sa le auzim. Deh, natura umana! Refuzul nostru de a asculta adevaruri care dor este principala cauza a stoparii progresului personal si a starii de automultumire care ucide orice evolutie interioara. Natura umana face ca noi sa putem vedea foarte clar defectele tuturor celorlalti dar niciodata pe ale noastre, evident. Oricat ar fi de dureroasa reactia celorlalti, asta ne ajuta sa ne autoevaluam si sa ne vedem in felul in care ne vad ceilalti. Poate ca nu suntem de acord cu perceptia celorlalti dar daca nu stim cum ne percep cei din jurul nostru, avem putine sanse de a ne imbunatati reactiile cu ei. Reactiile celorlalti ne dau sansa de a reflecta asupra propriului nostru comportament dintr-un punct de vedere munt mai obiectiv. Ne confera avantajul unei perspective din exterior care nea juta la explorarea spatiului interior.

Bineinteles, nu toate reactiile si comentariile celor din jur sunt obiective si utile. Pana la urma, noi suntem cei care trebuie sa decidem ce este indreptatit si ce nu. Vom alege numai acele reactii care ne par adevarate si vom lucra la imbunatatire.