Mintea de pe urma…

Am tot schimbat, la viata, mea, casa dupa casa. Putin dupa douazeci de ani, am decis ca e momentul sa ma mut de la ai mei si sa imi iau viata in maini. Chiar daca asta insemna sa las in urma tot confortul pe care ti-l da grija parintilor, de la sandvichurile de dimineata, pana la trezitul la timp, lipsa grijilor legate de intretinere sau alte povesti lumesti, era cazul sa vad cum e de unul singur. Tanar, entuziast, proaspat angajat, aveam toata energia de care aveam nevoie, asa ca n-am stat prea mult pe ganduri.

Ma rog, prima mutare nici nu mi-o amintesc, a fost de pe o zi pe alta, nu aveam prea multe lucruri de mutat, unele au ramas pe loc, ca nu era musai sa eliberez spatiul. In timp, insa, ca oricare om, am inceput sa-mi cumpar lucruri diverse, mici piese de mobilier, o gramada de acareturi. La fiecare mutare de dupa, volumul a crescut. Am mai renuntat eu la unele, le-am lasat proprietarului sau le-am dat unor cunoscuti, dar volumul nu a incetat sa scada. E adevarat, cu timpul am capatat tot mai multa experienta, asa ca efortul nu a crescut proportional cu numarul de obiecte pe care le aveam de mutat. Daca prima mutare a fost sub semnul unui mare entuziasm, perfect justificat de noutatea pe care o aducea locuitul independent, mutarile care au urmat nu mi-au mai adus o satisfactie comparabila. De la hei, ma mut, ce tare!, am trecut la aoleu, trebuie sa ma mut!. Ca multe alte lucruri din viata…

Mutarile sunt grele, de cine am nevoie?

mutarileAm avut, tot timpul, sprijin de la apropiati, fie ei prieteni sau rude, nu pot sa ma plang. De fiecare data mi-au sarit in ajutor, altfel ar fi fost extrem de greu sa fac fata. Unii, la fel de neexperimentati ca si mine, altii mi-au mai dat cate un sfat care mi-a prins bine. Asa invatam, din experienta noastra, dar, mai bine, din experienta altora. Ma rog, imi amintesc de una dintre primele mutari, de pe urma careia am invatat, pe pielea mea, cum nu trebuie sa pui lucrurile in masina de transport. Crescuse deja volumul de obiecte si, desi ma mutam intr-o casa mobilata, am tinut sa-mi iau cu mine canapeaua pe care o cumparasem cu cateva luni inainte. Mi-era draga, dadusem ceva bani pe ea, nu mi-a venit nici s-o las pe loc, nici s-o donez cuiva. Mai ales, ca era suficient spatiu in apartamentul in care ma mutam, si puteam sa ii gasesc loc si canapelei mele. Asa ca zis si facut o iau cu mine. Hai cu ea pe sus, pe scari (caci nu incapea in lift). Inchiriasem o masina, o duba, special pentru ideea ca mut canapeaua. Duba era aproape noua, stralucea. Toate bune si frumoase, numai ca, in graba care caracterizeaza varsta pe care o aveam, n-am stat sa ma gandesc deloc la cum trebuie lucrurile asezate in masina. Asa ca am pus intai cutiile cu obiecte, in fata masinii, mai apoi canapeaua, gandind ca e grea si ca nu are ce sa se intample. Ei, bine, ghinion! O mare groapa apare in fata noastra, frana brusca, din spate se aude un zgomot de sticla sparta. Erau farfuriile, puse in cutia din spatele canapelei. Noroc ca aveam niste farfurii din plastic, altfel mancam sandvichuri in seara aia…

Anunțuri

About DanTalmaciu

Ma identific ca inginer cu acte in regula si un pasionat de frumos, nou si vechi. Ma inclin in fata istoriei, iubesc masinile clasice, imi ocup timpul studiind energiile regenerabile si apreciez implicarea activa.

Posted on Martie 6, 2015, in Ziua de astazi and tagged , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. interesnnte pataniile tale….este foarte bine cand din ce n i se ntamplă in viata reusim sa tragem concluziile corecte….mintea cea din urma spune totul….mi a plcut scrierea ta…zi faina

    Apreciază

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: