Relatari din studentie

Student fiind, imi place sa mai fac haz de necaz asa cum faceau si profesorii nostri in anii lor de studentie. Povestea articolului este legata de Facultatea de Mecanica si o publicatie de mult apusa a acesteia. Publicatia studenteasca de la noi din facultate urmarea intamplari hazlii din viata unui student. Povestile au o vechime de vreo 30-40 de ani dar, inca ne regasim in studentii din acele vremuri. Sper ca profesorii sa nu se supere pe mine cu ocazia acestui articol, dar simt nevoia sa aduc la viata acele momente, chiar pentru o perioada scurta de timp. Cu toate acestea, nu imi iau in nume propriu intamplarile hazlii, nu le inventez eu, deci voi afisa si sursa exacta a povestilor!

Multe se petrec în viata studentului ! Tot felul de întâmplari cu colegi si cu profesori. La ore, la examene, în practica sau cine mai stie pe unde. Unele vesele, altele triste, dau un alt farmec vietii de student si îl ajuta sa mai uite din greutatile pe care i le fac profesorii. Ce placut este sa te relaxezi într-o pauza de curs  (mai ales daca este matematica)  ascultând o întâmplare hazlie cu un coleg. Sau ce bine te simti dupa examen povestind despre „batalia” pe care tocmai ai câstigat-o. Uneori cineva povesteste o istorioara care s-a petrecut cu câtva timp în urma  (nu se mai stie când) cu un coleg din alta promotie. A aflat-o si el de la altcineva si o povesteste „la mâna a doua”  (sau a câta?). Multe din aceste întâmplari sunt „îmbunatatite” din generatie în generatie si devin tot mai „adevarate” tot mai esentiale tot mai „de-ale studentiei”.  Si ce importanta mai au amanuntele cu care le vom „colora” vreodata, când ne vom gândi la ele si le vom re-re-re-povesti la un „pahar de vorba” sau la o întâlnire, peste ani, cu colegii, sau în alte clipe de aducere aminte a acelor ani fericiti ai vietii?

image-2011-07-28-9578487-56-filmului

Ultima sansa…

Toamna anului 1971… Reexaminare la organe de masini, cu profesorul Popinceanu.
În sala au ramas ultimii doi studenti, care nu reusesc sa-si rezolve subiectele.
– Nu, nu… stii dumneata ceva, dar n-ai învatat destul… n-am ce-ti face… se adresa profesorul unuia dintre ei.
– Dom’ profesor, nu ma lasati repetent… nu pot sa ma mai duc acasa… nu ma primesc parintii… se ruga studentul si începu sa plânga…
– Cum? Ce înseamna asta? Plângi la examen? Ce fel de barbat esti tu?
Urmara alte vaicareli… niste întrebari „de baraj”… si într-un târziu studentul smulse pretiosul 5…
Fu rândul celuilalt.
– Stiti… si eu… ca si colegul… sunt în aceeasi situatie… nu pot da ochii cu parintii!…
– Cum, spui ca esti în aceeasi situatie cu el? Nu, nu esti!… Dumneata n-ai plâns!…
Martor ocular: prof.Cretu Spiridon (pe atunci asistent)

Din „Foaia absolventilor” a unei viitoare promotii a Facultatii de Mecanica… (acesta este un adevar care nu va muri niciodata)

– Stiti de ce sunt mai multi studenti la invatamântul economic decât la cel tehnic?
– ?!? … (spuse economistul) …
– Pentru ca trebuie mai multi economisti ca sa contabilizeze ceea ce face un inginer!

Inchei acest articol cu o scurta descriere a unui fost profesor in Facultatea de Mecanica care a pus bazele termotehnicii si despre care am citit multe cu placere.

Un pol pentru un termometru…

Profesorul T. Câmpan a pus bazele Catedrei de Termotehnica. S-a remarcat prin organizarea si dezvoltarea învatamântului în cadrul Facultatii de Mecanica. Dar mai era remarcat si printr-un vocabular „special”, folosit atât fata de colegi cât si de studenti. Sub aspect fizic, arata, la vremea aceea, ca un mosulet, îmbracat într-un halat ponosit. Era ocupat toata ziua cu diferite cercetari si treburi prin laborator. Îl avea ca asistent pe D. Anghelache, un tip tare “inventiv”. În timpul unei ore de laborator un student a spart un termometru.
„Lasa, nu-i nimic!” l-a linistit asistentul Anghelache. „Vezi ca dincolo este un mos; du-te si roaga-l frumos sa-ti dea altul!”. Urmând sfatul, studentul pleca în camera alaturata cautându-se prin buzunare. „Mosule, uite, îti dau un pol, ca sa-mi dai un termometru!”. Dar „mosul” era chiar profesorul Câmpan, seful catedrei. Ce i-a spus studentului nu se poate reda în scris, cat despre asistentul Anghelache, acesta s-a facut nevazut pentru o vreme.

Personaje: profesor T. Câmpan, asistent D. Anghelache, studenti la laboratorul de termotehnica, în anul 1957. (Relatata de prof. Emil Jugureanu)

Cele relatate mai sus sunt toate intamplari reale, petrecute in cadrul Facultatii de Mecanica din Iasi in perioada regimului comunist si culese de catre profesori mult mai tarziu, dupa caderea regimului comunist si publicate in revista anuala a Asociatiei Absolventilor Mecanici din Iasi (AMIS). Sunt mandru ca am absolvit o facultate cu o istorie puternica si bine arhivata in amintirile profesorilor nostri care inca ne mai povestesc intamplari din acea epoca!

Anunțuri

About DanTalmaciu

Ma identific ca inginer cu acte in regula si un pasionat de frumos, nou si vechi. Ma inclin in fata istoriei, iubesc masinile clasice, imi ocup timpul studiind energiile regenerabile si apreciez implicarea activa.

Posted on Februarie 4, 2015, in Studenti and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Mi-a placut „lucrarea”! Astept povesti din experienta proprie.
    Succes!

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc domnule profesor! Ma bucur ca sunteti in acelasi asentiment cu mine. O sa povestesc si despre experienta mea. In curand termin si cel de-al saselea an la Mecanica si inainte de a termina, trebuie sa povestesc cate ceva 😀

      Apreciază

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: