CEI TREI CARE AU SCAPAT – O MARTURIE A CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

   Pe data de 24-25 martie 1944, 76 de prizonieri ai fortelor aliate aflati la inchisoarea germana Stalag Luft III in Sagan, aflata la o suta de mile, la sud est de Berlin, au evadat printr-un tunel denumit „Harry”. In cateva zile majoritatea evadatilor au fost capturati. Hitler, complet consternat, a abrogat Conventia de la Geneva, executand 50 de evadati. Douazeci si trei dintre acestia au fost reincarcerati. Doar trei dintre toti au reusit sa scape – un olandez si doi norvegieni, toti trei piloti in forta aeriana regala engleza. Mai jos aveti povestea remarcabila a celor trei evadati, ce incepe aevea in gara Sagan. Pentru o mai buna intelegere a povestii puteti urmarii harta:

                                                              (citeste episodul 2 aici )  

Singur pana la Breslau

Locotenentul de zbor Bram van der Stok a reusit sa plece din Olanda cand Nazisti au invadat-o, zburand cu Raf-ul sau in chiar primele luni ale razboiului. Datorita dorintei sale arzatoare de a evada, inteligentei, obisnuintei cu viata la tara dar si darului sau de a vorbi limbi straine, a fost desemnat de catre Comitetul de Evadare drept unul dintre prizonierii care aveau cele mai mari sanse de a fugi acasa foarte repede. Tocmai deaceea s-a aflat printre primii 20 de oameni care au intrat in tunel

 Bram a calatorit singur.

      Precaut din fire, si-a facut drum prin padure. In drumul sau insa a dat peste un civil german care l-a intrebat dur ce cauta in acele paduri in miez de noapte. Bram van der Stok i-a raspuns limpede fara pic de teama: 
„Sunt un muncitor olandez. Mi-e frica sa nu ma aresteze politia pe bombardamentul asta. Vorbiti olandeza? Sunt putin speriat.” 
Neamtul nu vorbea olandeza dar raspunsul lui Bram van der Stok era perfect credibil, tocmai de aceea neamtul l-a luat sub aripa sa protectoare. „Stiu drumul pana la gara. Daca mergi alaturi de mine nu vei avea probleme.” 
O data ajunsi in statie Bram a ramas singur pentru a constata ca trenul pe care il astepta fusese intarziat cu trei ore datorita bombardarii Berlinului. Ce mult si-ar fi dorit in acele momente ca aliatii sa mai fi intarziat bombardamentul pentru a nu-i pune viata in pericol… dar ce stiau ei? 
La doar cateva clipe a observat unul din cenzorii din tabara germana. O cunostea din vedere si spera din toata inima ca ea sa nu-l cunoasca. Parea totusi a suspecta un alt individ de pe peron, pe care Bram il recunoscuse drept pilotul englez Thomas Kirby Green. Daca politia avea sa il ridice atunci cu siguranta intreaga gara urma sa fie impanzita de fortele naziste. Deabia se putea uira in juru-i – gara era plina de evadati ai inchisorii Stalag Luft III. 

A observat trei cunoscuti din Sagan dar nu a schitat nici un gest de recunoastere
      
      Dintr-o data a observat cum cenzorul vorbea cu un ofiter german de politie, indemnandu-l sa il abordeze pe Kirby Green si sa-i verifice actele. In acel moment si-a dat seama ca ochii femeii erau fixati asupra sa. Primul sau instinct a fost sa se apropie de femeie. Singura modalitate de a indeparta pericolul era sa o infrunte. 
„Calatoriti in noaptea asta?” – intreba femeia 
Cel putin era stapan pe germana sa si ii raspunse direct, fara ocolisuri: „sunt olandez- probabil va puteti da seama dupa accent!” 
„Stiti ca trenurile sunt in intarziere?” 
„Da am auzit ca asa ar fi.” Raspunse Bram aruncand o privire inspre Kirby Green care isi pusese actele la log. Politia militara era satisfacuta, slava Domnului! 
„Sunt multi straini pe aici in ultimul timp, spuse Bram, lucru ce paru sa o linisteasca pe doamna cenzor…multumita ca isi facuse datoria de cetatean German.” 
Trenul spre Breslau a sosit la ora 3:30. Bram van der Stok calatorea la clasa a doua. Vazuse deja opt detinuti evadati de la Sagan, printre care pe Roger Bushell si Bernard Scheidhauer, dar nu facuse nici un gest care sa arate ca ii cunostea. Au ajuns in Breslau la ora 5:00. Nu fusese inca nici un raid al securitatii, nici un grup de Gestapo sau politie militara. Tunelul nu fusese descoperit…INCA!

(citeste episodul 3 aici)

 
Anunțuri

About DanTalmaciu

Ma identific ca inginer cu acte in regula si un pasionat de frumos, nou si vechi. Ma inclin in fata istoriei, iubesc masinile clasice, imi ocup timpul studiind energiile regenerabile si apreciez implicarea activa.

Posted on Ianuarie 15, 2012, in Descopera, Istorie Militara and tagged , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: