“Cinci ani la Auschwitz” – Wieslaw Kielar


Nu de mult timp am intrat in posesia unei carti “Cinci ani la Auschwitz“, un roman sau mai bine zis memoriile unui prizonier care a trait timp de cinci ani in lagarul Auschwitz.. numele acestui prizonier era Wieslaw Kielar si povesteste in detaliu toate terorile si chinurile prin care treceau prizonierii din acest lagar si nu numai caci toate erau la fel.

Cartea este chiar cea mai dura pe care am citit-o. Wieslaw era un tanar polonez de numai 21 ani cand a fost adus alaturi de cei 728 de detinuti politici in lagarul de concentrare Auschwitz. Odata ajunsi aici ei au devenit pur si simplu numere, tanarul polonez primind numarul 290. Asa a inceput o perioada de aproape cinci ani din viata lui pe care nimeni nu si-ar fi dorit sa o traiasca.

Scenele prezentate in aceasta carte sunt de o cruzime greu de imaginat. De la pedepsele aplicate detinutilor pana la mirosurile predominante in lagar, toate sunt descrise detaliat astfel incat iti trezesc sentimente ciudate. Wieslaw ne povesteste totul fara perdea. O scena foarte ciudata, care m-a cutremurat de-a dreptul, este cea in care a fost obligat sa incarce, alaturi de alti detinuti, intr-o caruta, cadavrele altor detinuti abia omorati pentru a fi duse la crematoriu. Dupa ce au urcat toate trupurile neinsufletite in caruta, aceasta arata ca o punga sparta din care curgeau siroaie de sange si nefiind rezistenta, a cedat, cadavrele ingropand de viu un om.

Cel mai mult m-a impresionat cum descria mirosul fumului care iesea pe cosurile crematoriilor, un miros “dulceag, dar greoi“. Aceasta descriere apare foarte des de-a lungul intregii povestiri. De mai multe ori apare si “deviza“ prizonierilor, “sa traiesc pana la primavara“. Ei isi doreau asta pentru ca iernile erau foarte geroase si lucrau in conditii greu de imaginat. Numai cei puternici reuseau.

Duritatea acestui document este accentuata de faptul ca esti constient ca aceste lucruri chiar s-au intamplat, ca au fost oameni care s-au omorat pentru o bucatica de paine, oameni care au trait cu un castron de supa de napi stricati pe zi, oameni batuti, oameni torturati, oameni impuscati, spanzurati, copii pe care s-au facut experimente si multe altele.

Citind aceasta carte mi-am intarit convingerea ca omul este cel mai periculos animal si, desi se pare ca toata lumea stie ce s-a intamplat in trecut, continuam sa repetam aceleasi greseli. Istoria este scrisa pentru a invata din greselile trecutului, nu pentru a le repeta.

Anunțuri

About DanTalmaciu

Ma identific ca inginer cu acte in regula si un pasionat de frumos, nou si vechi. Ma inclin in fata istoriei, iubesc masinile clasice si motocicletele, timpul liber il petrec pe doua roti si apreciez implicarea activa.

Posted on Mai 6, 2010, in Carti, Istorie Militara and tagged , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: