IAR 80 STAS si Imbunatatit

IAR 80 este un avion monoplan de vânătoare românesc folosit în cel de-al II-lea război mondial. A fost realizat de IAR Braşov de o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coşereanu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu şi Ion Wallner. La vremea respectivă IAR 80 se număra printre primele modele ale faimoaselor avioane militare din lume, Bf 109E din Germania, Hawker Hurrricane Mk. I/II şi Supermarine Spitfire Mk. I/II din Marea Britanie. În a doua parte a războiului, acest proiect s-a dovedit a fi depăşit tehnologic, comparat cu avioane ca Bf 109E-3, Supermarine Spitfire Mk. III şi după aproximativ cinci ani de la terminarea războiului au fost înlocuite în totalitate de avioane sovietice. În anul 1955 Comandamentul Forţelor Aeronauticii Militare casează toate aparatele IAR 80 şi dispune dezmembrarea lor. Nu s-a păstrat niciun aparat întreg..

Prototipul

La sfârşitul anului 1937 a început munca pentru realizarea IAR 80, iniţial fiind conceput cu carlinga deschisă şi motorul IAR K14-III C32 de 870 CP (649 kW). Se lucra încet la acest proiect şi primul zbor a fost efectuat în aprilie 1939.[2] Testele ulterioare au fost impresionante: avionul atingea viteza de 510 km/h la înălţimea de 4000 m.
Câteva probleme mărunte descoperite în urma testelor au fost rezolvate în următorul an. Pentru mai multă putere a fost instalat un nou motor de 930 CP (690 kW) şi anume versiunea C36 a K14-III. Din pricina puterii acestui motor au fost necesare de asemenea modificări ale fuzelajului. Ca urmare, rezervorul a fost mărit la 455 l, aripile lungite şi forma cozii modificată pentru eliminarea unor probleme de aerodinamică. Carlinga a fost mutată un pic mai în spate, iar pentru a compensa vizibilitatea scaunul pilotului a fost înălţat şi întreaga carlingă acoperită.
Producţia trebuia să înceapă imediat dar procurarea armamentului s-a dovedit a fi o problemă serioasă. Pe prototip au fost montate doar două mitraliere Fabrique Naţionale de calibrul 7,92 mm de producţie Belgiană. Acest armament era evident prea slab pentru folosirea în război iar conform proiectului avionul ar fi trebuit să fie dotat cu şase astfel de arme. Cu ocazia invadării Belgiei şi a Ţărilor de Jos de către Germania, furnizarea acestor arme a încetat şi din păcate nu existau arme româneşti care să se potrivească pe avion. În lipsa armamentului producţia a fost oprită.
În noiembrie 1940 România intră în alianţă cu Puterile Axei şi germanii au permis reluarea transportului de armament din Belgia. Chiar dacă s-a achiziţionat mai mult armament, avioanele produse aveau montate doar 4 mitraliere.

IAR 80A
În aprilie 1941 România era cuprinsă în sfera de influenţă a Germaniei, aşadar germanii au furnizat mai mult armament. Armamentul a fost încorporat repede în proiect şi modelul 80A care a rezultat, conform proiectului era dotat cu 6 arme. De asemenea, parbrizul avionului a fost realizat din sticlă blindată şi scaunul pilotului blindat.
Avionul a fost motorizat cu noul motor IAR K14-1000A, de 1025 CP. Deoarece acest motor era prea puternic pentru celula iniţială, fuzelajul a fost modificat şi întărit.
Deşi IAR 80A avea un motor mai puternic, adăugarea greutăţii armelor, muniţiei şi armurii au contribuit la uşoara reducere a vitezei maxime la 509 km/h.

IAR 80B
La această versiune două din mitralierele Browning au fost înlocuite cu două mitraliere FN de 13,2 mm şi s-a mărit anvergura. S-a îmbunătăţit protecţia rezervoarelor de combustibil şi blindajul în dreptul pilotului si vor fi echipate cu câte două rezervoare de combustibil suplimentare, de câte 100 l, largabile, amplasate sub aripi.

IAR 81
Este o versiune echipată pentru a putea executa misiuni de bombardament în picaj (Bo-Pi). În acest scop s-a pornit de la diverse versiuni de IAR 80, care au fost echipate cu lansatoare de bombe. La versiunea IAR 81 de bază s-a pornit de la versiunea IAR 80A, căreia i-au fost adăugate trei lansatoare de bombe, două pentru bombe de 50 kg amplasate sub aripi şi unul pentru o bombă de 250 kg amplasat sub fuzelaj. Armamentul era la fel cu al versiunii IAR 80A.

IAR 81
Această versiune provine din versiunea IAR 80B. Deosebirile constau în rezerva de cartuşe pentru mitralierele de 13,2 mm, iar în locul bombelor de 50 kg avea rezervoare suplimentare de combustibil.

IAR 81B
La această versiune mitralierele de 13,2 mm sunt înlocuite cu două tunuri Ikaria (licenţă Oerlikon) de 20 mm, fiecare cu câte 60 de lovituri. Astfel puterea sa de foc era similară cu a aparatului Spitfire V.

IAR 81C
La această versiune tunurile Ikaria au fost înlocuite cu tunuri Mauser MG 151 de 20 mm, cu rezervă de lovituri mărită.

Anunțuri

About DanTalmaciu

Ma identific ca inginer cu acte in regula si un pasionat de frumos, nou si vechi. Ma inclin in fata istoriei, iubesc masinile clasice, imi ocup timpul studiind energiile regenerabile si apreciez implicarea activa.

Posted on Aprilie 22, 2010, in Descopera, Istorie Militara and tagged , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: